Azi am fost într-o călătorie la Bălţi pentru prima dată. Straniu, locuiesc în Moldova mai mult de 20 de ani, dar abia la Şcoala de Jurnalism am avut ocazia să vizitez Bălţiul.
Vreau să spun că mă bucur mult pentru băştinaşii acestui orăşel, deoarece e unul liniştit şi plin de verdeaţă.
Mi-a plăcut mult de tot strada Independenţei din centrul oraşului, pe care poţi să te plimbi fără să te gândeşti că trebuie să fii atent la roşu atunci când traversezi. Cum îi e numele, aşa şi te simţi pe ea, nici zare
de transport, destinată exclusiv pentru pietoni.
Am avut o întrunire cu reprezntanţi ai Organizaţiei Obşteşti “Credinţa Nord” care oferă asistenţă persoanelor HIV+ şi cu câteva persoane care trăiesc cu HIV. Preşedinta acestei organizaţii este Vladlena Seminiuc.
A fost destul de greu să vorbim despre acest subiect care se consideră încă unul tabu pentru societatea noastră, dar acum mă bucur că am intrat şi eu în problemă şi mi-am format deja o atitudine faţă de aceste persoane. Am fost surprinsă să văd desenele în care se oglindesc gândurile copiilor rămaşi orfani în urma morţii părinţilor lor din cauza SIDA. Iată unul din ele.
Am avut 5 ore de convorbire cu diferite persoane, după care Vladlena a fost destul de drăguţă şi mi-a făcut o mică excursie prin centrul oraşului. Am părăsit Bălţiul abia la ora 21:30.
Un moment special în ziua de azi a fost că în drum spre Bălţi am călătorit cu un cuplu moldo-portughez, iar în retur spre Chişinău am întâlnit o doamnă care lucrează traducătoare într-o agenţie turcă.
Azi a fost cu adevărat o zi a informaţiilor!